Lecția 2 | Natura psihologică a gândirii

Definirea conceptului de gândire

Gândirea este un proces psihic superior care ocupă o poziţie centrală în sistemul psihic uman şi îndeplineşte un rol decisiv în cunoaştere; este un proces psihic cognitiv superior, care constă în reflectarea generalizată şi abstractă a legăturilor dintre obiecte şi fenomene; în căutarea şi descoperirea noului; în rezolvarea şi soluţionarea de probleme; este trăsătura distinctivă, cea mai importantă a psihicului uman, definitorie pentru om ca subiect al cunoaşterii logice, raţionale.
Dacă procesele senzoriale realizează legături directe cu mediul, gândirea efectuază o reflectare mijlocită a realităţii, căutând să surprindă dincolo de forme conţinuturile, dincolo de fenomene esenţialul, dincolo de concret generalul.

1. Analiza

Analiza este procesul de descompunere mentală a unui întreg în componentele sale. Prin analiză, omul identifică elementele constitutive ale unui obiect sau fenomen.

În baza acestei definiţii putem extrage următoarele caracteristici esenţiale ale gândirii :

1. Reflectă (Cum?) generalizat şi abstractizat.
2. Reflectă (Ce?) esenţa lucrurilor şi relaţiile dintre ele.
3. Utilizează limba sau alt sistem de semne ca mijloc, ca unealtă.
4. Are drept produs noţiuni (concepte), judecăţi (idei), raţionamente.

Exemplu: Iată cum mai este definită gândirea în Psychological Encyclopedia: „Thinking is a mental activity involved in understanding, processing and communicating information” (Gândirea e acea activitate mintală care se implică în înţelegerea, procesarea şi comunicarea informaţiei”.

Gândirea se defineşte ca procesul psihic cognitiv care reflectă în mod abstract şi general esenţa lucrurilor şi a relaţiilor dintre ele, utilizând limba sau alt sistem de semne ca instrument, şi are drept produse noţiuni, judecăţi, raţionamente.

Potrivit aceleiaşi surse, a gândi înseamnă:

• a accesa o informaţie.
• a o reprezenta mental.
• a raţiona despre ea.
• a elabora judecăţi, soluţii şi decizii privind informaţia dată.

Principalele particularități ale gândirii includ:

• Caracterul mijlocit: Gândirea nu reflectă realitatea direct, ci prin intermediul cunoștințelor anterioare, al limbajului și al operațiilor logice (analiză, sinteză, comparație).
• Caracterul abstract și generalizat: Gândirea depășește concretul imediat, formând noțiuni, concepte și reguli care se aplică unei clase întregi de obiecte sau fenomene, nu doar unui caz izolat.
• Caracterul acțional (operațional): Gândirea acționează asupra informațiilor prin operații mentale, cum ar fi analiza (descompunerea în elemente), sinteza (reunirea elementelor), comparația, abstractizarea și generalizarea.
• Reversibilitatea: Capacitatea de a parcurge un raționament în ambele sensuri (inversare), esențială pentru logică și înțelegerea fenomenelor.

Conform lui Guilford, gândirea prezintă mai multe caracteristici importante:

• flexibilitate (adaptarea la situații noi).
• mobilitate (trecerea ușoară de la o idee la alta).
• originalitate (capacitatea de a produce idei noi).
• elaborare (dezvoltarea detaliată a ideilor).

În concluzie, gândirea este instrumentul esențial pentru prelucrarea informațiilor, permițând omului să înțeleagă esența lucrurilor și să acționeze conștient.