Lecția 4 | Operațiile gândirii

Realizarea funcţiilor gandirii se face prin aplicarea unui set de operaţii ale gândirii. Operațiile gândirii sunt procese cognitive interne, dobândite prin învățare, care permit procesarea informațiilor și înțelegerea realității prin analiza, sinteza, comparația, abstractizarea, generalizarea, concretizarea și particularizarea. Operaţiile gândirii sunt definite ca acte automatizate care se produc în plan intern (mintal) şi constituie elemente (părţi componente) ale proceselor gândirii. Acestea funcționează de obicei în perechi complementare (ex: analiză-sinteză, abstractizare-concretizare, generalizare-particularizare), fiind esențiale în rezolvarea de probleme și în formarea conceptelor, fiind instrumente fundamentale ale activității intelectuale umane.

• Analiza

este operaţia gândirii de desfacere (separare, descompunere) mintală a unui obiect în părţile sale componente şi studierea fiecărei părţi stabilite pentru a cunoaşte mai bine acest obiect, descompunerea mintală a unui obiect sau fenomen în părțile sale componente pentru a le studia separat. De exemplu, analiza fonetică a cuvântului fonem, analiza psihologică a unui comportament.

• Sinteza

Presupune reunirea mentală a părților componente (rezultate din analiză) într-un tot unitar, permițând înțelegerea ansamblulu; este operaţia cu sens opus, ce constă în asamblarea părţilor în întreg, unirea lor. De exemplu, elaborarea unui plan de text, alcătuirea cuvintelor din sunete (litere) disparate, perfectarea unei referinţe psihologice a unui elev sau a unei clase de elevi etc.

• Abstractizarea

Înseamnă extragerea esenţei unui lucru. A abstractiza înseamnă a determina esenţialul dintr-un obiect, proces sau eveniment, neglijând formele, manifestările exterioare ale acestora; ea presupune separarea și reținerea doar a însușirilor esențiale ale unui obiect, ignorându-le pe cele neesențiale.

• Concretizarea

Consta in reconstruirea mentală a obiectului real dintr-o multitudine de elemente abstracte, oferind exemple sau ilustrări. Concretizarea e operaţia cu sens invers: ea identifică manifestările esenţei, forma în care ea se arată şi se realizează. De exemplu, a stabili caracteristicile esenţiale ale cuvintelor substantive este abstractizare, a aduce exemple concrete de substantive este concretizare

• Generalizarea

Este operaţia de identificare a ceea ce este comun tuturor obiectelor ce fac parte dintr-o anumită clasă. Presupune extinderea unei însușiri comune (desprinse prin abstractizare) asupra întregii clase de obiecte sau fenomene

• Particularizarea (Individualizarea)

Consta in aplicarea unui principiu sau a unei reguli generale la un caz particular. Particularizarea stabileşte ceea ce este specific, propriu doar acestui obiect.

• Clasificarea

Este operaţia de grupare a obiectelor în baza unui sau a mai multor criterii.

• Comparatia

Înseamnă stabilirea de asemănări şi deosebiri între două sau mai multe obiecte supuse cercetării, pe baza unor criterii specifice.

• Analogia

Este operaţia prin care se stabilesc asemănări dintre lucruri ce aparent sunt “străine”, departe unul de altul. De exemplu, sistemul ştiinţelor psihologice este analogic construcţiei atomului.