Lecția 6 | Formele logice ale gândirii

Dacă gândirea este un proces, înseamnă că ea produce ceva, iar ceea ce produce gândirea constituie un conţinut. Se ştie că orice conţinut tinde să aibă o formă. Forma pentru conţinut este spaţiul, în care acest conţinut există şi limitele acestui conţinut. Forma organizează şi structurează conţinutul şi prin aceasta îi dă entitate. Prin urmare, am putea defini formele logice ale gândirii ca producţii intelectuale organizate şi structurate într-un anumit fel şi constituind un întreg, o entitate. Deci forma logică a gândirii constituie învelişul conţinutului gândirii, în care acest conţinut poate să existe şi să funcţioneze.

Există trei forme logice ale gândirii:

• • noţiunea;
• • judecata;
• • raţionamentul.

Noţiunea

Este forma elementară a gândirii, celelalte fiind mai complexe. Noţiunea constituie un construct cognitiv, ce depăşeşte conţinutul nemijlocit al percepţiei. Noţiunea este reflectarea a ceea ce este dincolo de percepţie. Dar ea se constituie cu sprijinul percepţiei. Noţiunea definită sintetic, concentrat reprezintă esenţa reflectată a lucrului. Conţinutul, corespondentul noţiunii în plan senzorial este imaginea perceptivă. Sinonimele termenului „noţiuni" sunt concept, categorie. Noţiunea reprezintă partea spirituală, ideală a cuvântului, căci acesta ca semn are două părţi: corp sonor (şirul de litere) şi sens (semnificaţia).

Termenul

Exprimă o noţiune ştiinţifică, nu una empirică, obişnuită. Fiecare ştiinţă îşi elaborează sistemele sale de concepte, iar aceste concepte sunt experimentate prin termeni. Din punct de vedere structural-informaţional, gândirea trebuie definită ca un sistem de noţiuni noi, organizat după criteriile esenţialităţii şi generalităţii. Noţiunea devine în acest caz unitatea structurală a bază a gândirii.

Pot fi identificate următoarele feluri de noţiuni:

• • noţiunea concretă - este acea, care are numai un corespondent perceptiv; noţiunea abstractă nu are aceste corespondente (exemplu: curaj, ideal);
• • noţiuni teoretice - sunt noţiunile definite precis, exact, clar, după toate rigorile, exprimate prin termeni. Noţiuni empirice - sunt noţiuni exprimate vag, prezintă caracteristici neesenţiale;
• • noţiunea gen - specie (exemplu: floare - crin) ;
• • noţiuni independente - pot exista numai singure (exemplu:_ soare, geantă);

Noţiuni corelative

Pot exista numai în perechi şi sunt opuse (exemplu: dragoste - ură).

• • noţiuni logice - cu statut de standard, etalon, produs al unei colectivităţi umane. Noţiuni psihologice - ce reflectă înţelegerea obiectului dat de individul concret şi poate avea particularităţile sale individuale. La oamenii foarte dezvoltaţi noţiunile psihologice corespund celor de etalon.

Judecata

Este o formă a gândirii, prin care subiectul afirmă sau neagă ceva (despre ceva). Judecata este alcătuită din noţiuni.

Structura judecăţii:

• • subiectul logic;
• • predicatul logic.

Raţionamentul

este o formă logică a gândirii, prin care se obţin informaţii noi din combinarea celor deja existente în memorie. Raţionamentul este a treia formă a gândirii.

Raţionamentul este forma gândirii prin care se obţin informaţii noi din combinarea celor deja existente. Raţionamentul este compus din judecăţi. Judecăţile, la rândul lor, sunt compuse din noţiuni. Prin raţionament se pătrunde dincolo de realitatea dată în senzaţii şi percepţii şi se produc cunoştinţe noi despre aceste realităţi „de dincolo”.

Clasificarea raţionamentelor

Criteriul: direcţia mişcării actului raţionării. Actul raţionării se poate mişca de la particular la general, fie invers: de la general la particular. După acest criteriu, raţionamentele se împart în:

• -Raţionamente inductive
• -Raţionamente deductive.

Raţionamentul deductiv

Este raţionamentul ce transferă o însuşire a unei clase de obiecte la un anumit obiect ce face parte din această clasă. De obicei, raţionamentul deductiv este alcătuit din 3 judecăţi: premisa majoră, premisa minimă şi concluzia.